Monumente şi ansambluri

Pagină actualizată la: 02.03.2021

Monumentele de arhitectură numară 369 obiective, reprezentând 72,21% din totalul monumentelor istorice din judeţ. Din punct de vedere al categoriei valorice 27 sunt de categorie A, de importanţă naţională şi universală, restul fiind de importanţă locală şi regională.

Tezaurul acestei categorii de obiective este deosebit de bogat şi cuprinde atât construcţii civile, cât şi religioase. Se remarcă faptul că în Gorj, în aşezările urbane şi rurale, s-a păstrat un număr important de case vechi, valoroase pentru epoca şi stilul în care au fost realizate. Alături de acestea, impresionante sunt cele 92 biserici de lemn, aflate în patrimoniul cultural, în majoritate situate în mediul rural. Poziţia lor în locuri mai puţin accesibile şi starea de conservare precară, face ca un mic număr să fie să fie atrase în turismul rural. Dintre cele care prezintă un real interes pentru turism amintim:

municipiul Târgu Jiu: monumente laice: clădirea fostei prefecturi (1875), patru case (1930-1938) construite după planurile arhitectului Julius Doppelreiter, şi anume: clădirea Bibliotecii Judeţene(1929), Şcoala Normală (Colegiul Spiru Haret – 1924), Colegiul „Tudor Vladimirescu” (1896-1898), casa serdarului I. Chiriţă Corbeanu (secolul XVIII), Tribunalul Judeţean, stil neoclasic (secolul XX), clădirea actualei Prefecturi (1898), arhitectului P. Antonescu, case cu arhitectura secolelor XVIII-XIX, ctitorii ale unor familii boiereşti: Barbu Gănescu, Dimitrie Măldărescu, Protopop Andrei Schevofilax, Constantin Brăiloiu; monumente religioase:” Catedrala domnească” (1748-1764), cu picturi exterioare, biserica „Sfântul Nicolae”, stil neobizantin (secolul XVIII), biserica „Sfintii Apostoli” (1927-1938);
Novaci – biserica de lemn Sfântul Dumitru, secolul XVII;
Târgu Cărbuneşti – biserica de zid, „Sfântul Ioan Botezătorul” (1780), picturi interioare originale; Lărgeşti (oraş Târgu Cărbuneşti): schitul Logreşti (1718), astăzi ruine;
Baia de Fier: gospodăriile Petru Flondor şi Ioan Mihuţescu, case şi anexe (secolul XX), bine conservate; biserica „Toţi Sfinţii” (1749-1753), picturi originale, zid de incintă;
Bălceşti (comuna Bengeşti – Ciocadia): casele I. Sârbu, I. Avramesc, (secolul XX); biserica Sfântul Ilie (1732), cu fresce originale;
Bărbăteşti (comuna Bărbăteşti): casele C. Bărbătescu, P. Sburle, (secolul XIX);
Bengeşti (comuna Bengeşti – Ciocadia): grup de case vechi ( secolele XIX- XX), şcoala cu fântână, clădirea cooperativei de credit (secolul XX), biserica „Sfinţii Voievozi” (1729), fresce originale, zid de incintă;
Bâlteni (comuna Bâlteni): casele Schileru, clădirea şcolii vechi (secolul XX), biserica Sfântul Vasile şi Sfinţii Împăraţi (1826);
Copăcioasa (comuna Scoarţa): casele P. Dobran, I. Popescu (secolul XX), biserică de lemn „Buna Vestire” (1769);
Cloşani (comuna Padeş): biserică de lemn „Înălţarea Maicii Domnului” (1763);
Cârligei (comuna Bumbeşti-Piţic): biserica de lemn „Pogorârea Duhului Sfânt” (1763);
Glogova (comuna Glogova): ansamblul de clădiri al familiei Glogoveanu(secolul XVIII), casă tip culă, modernizată şi cu destinaţie specifică, biserica „Sfântul Nicolae” (1730);
Glodeni (comuna Bălăneşti): biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1772), biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (1728), pivniţe de deal din lemn (secolul XIX);
Hobiţa (comuna Peştişani): biserica de lemn „Intrarea în biserică” (1828), printre ctitori se numără şi bunicul lui Constantin Brâncuşi;
Larga (comuna Samarineşti): casă culă I. Davani (secolul XIX), biserică de zid „Sfântul Ilie” (1826);
Plopşoru (comuna Plopşoru): moară ţărănească (secolul XIX);
Pocruia (oraş Tismana): biserica de lemn „Sfântul Andrei” (secolul XVIII);
Pojogeni (oraş Târgu Cărbuneşti): trei biserici de lemn (secolele XVIII-XIX), bine conservate;
Polovragi (comuna Polovragi): mânăstirea Polovragi (secolele XVI-XVIII), ctitor D. Părăianu, hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în stil brâncovenesc, colecţie muzeală de icoane şi cărţi vechi; biserică de lemn „Sfântul Nicolae” (1806);
Scoarţa (comuna Scoarţa): ansamblul de case vechi cu anexe gospodăreşti, secolul XX;
Bumbești-Jiu: mânăstirea Lainici, secolele XVIII-XIX, ctitoria mai multor familii de boieri, hram „Intrarea în biserică”, colecţie de obiecte de cult şi cărţi vechi (azi se ridică o biserică nouă pentru mânăstire);

Casele şi conacele sunt o componentă importantă a arhitecturii civile realizată din zidărie care îşi face loc treptat în arhitectura târgurilor şi micilor oraşe gorjene începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea.

Ansamblul Cornea Brăiloiu, din cartierul Vădeni al municipiului Târgu Jiu, este una dintre cele mai vechi şi reprezentative construcţii pentru judeţul Gorj. Are în compunere casa(palatul), biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, grajdurile (dispărute la sfârşitul secolului XX) şi zidul de incintă. Casa a fost construită pe un nucleu din secolul al XVI-lea de către Cornea Brăiloiu, mare ban al Craiovei, utilizând ca bază pivniţele masive din cărămidă şi folosindu-se de meşterii care construiseră palatul cumnatului său, domnitorul Constantin Brâncoveanu, de la Potlogi. Biserica paraclis, beneficiară a unei picturi de excepţie, a fost restaurată în ultimii ani, scoţând la iveală o frescă foarte valoroasă.
Casa Cartianu, datează de la sfârşitul secolului al XVIII – lea, având ca nucleu de bază Cula de la Cartiu. Ulterior a fost transformată prin adăugarea perimetrală a unor pridvoare, conferindu-i-se imobilului o volumetrie aparte, constituind astfel un monument de referinţă în arhitectura românească. Monumentul a fost restaurat şi aici funcţionează astăzi un interesant muzeu al costumului popular din zona Gorjului.
Casa Barbu Gănescu, din municipiul Târgu Jiu, Piaţa Victoriei nr.1, este o construcţie în stil neoromânesc realizată pe un nucleu datând din anul 1790. La sfârşitul secolului al XVIII-lea aceasta aparţinea slugerului Barbu Gănescu. Ion Bărbulescu, fost guvernator al Băncii Naţionale, o restaurează radical şi o reamenajează în anul 1929 sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelreiter, care contribuie la decoraţia exterioară şi la distribuţia încăperilor.
Casa Dimitrie Măldărescu, din municipiul Târgu Jiu, strada Tudor Vladimirescu nr.36, a aparţinut în 1719 lui Gheorghe Măldărescu, care este recunoscut ca fiind ctitorul acesteia. În timp, imobilul a avut mai multe funcţiuni. Aici a funcţionat prima şcoala public din istoria moderna a învăţământului gorjean (1832) şi s-a jucat prima piesă de teatru în Târgu Jiu (1834), ambele iniţiative aparţinând dascălului Constantin Stanciovici-Brănişteanu.

Clădirile administrative şi cele care adăpostesc instituţii de învăţământ public sunt o prezenţă de necontestat în tabloul monumentelor istorice din judeţul Gorj.

Primăria municipiului Târgu Jiu, Bulevardul Constantin Brâncuşi nr.16, a fost construită în 1932 după planurile arhitectului Taşcu Ciulei. Clădirea era destinată Căminului de ucenici şi corporaţiei de meseriaşi Târgu Jiu. La solemnitatea prin care s-a pus piatra de temelie au participat oameni de seamă ai vremii: Grigore Iunian – fost ministru al muncii şi justiţiei, D.R. Ioaniţescu – ministrul în exerciţiu (la acea dată) al muncii şi ocrotirilor sociale; Stavri Cunescu – inginer, secretar general al aceluiaş department şi Mihail Enescu, director general al Casei Centrale a Meseriilor.
Palatul comunal din Târgu Jiu, Piaţa Victoriei nr. 2-4, în care astăzi funcţionează Instituţia Prefectului Judeţului Gorj şi Consiliul Judeţean Gorj. Proiectul a fost realizat de arhitectul Petre Antonescu iar devizul lucrărilor a fost întocmit în anul 1896 de către arhitectul Teoharie Dobrescu, care a fost şi antreprenorul lucrării executate de inginerul Ion Poienaru. Ridicarea construcţiei a început în anul 1897 iar piatra de temelie s-a pus la 22 august 1898. La 28 mai 1901, primarul oraşului Târgu Jiu, Titu Frumuşeanu, încredinţează arhitectului Dimitrie Maimarolu finisarea lucrărilor primăriei, în august 1902 acestea fiind executate. Decoraţia exterioară şi cea interioară în stil maur dau o notă de unicitate şi monumentalitate construcţiei în care, ulterior, se instalează reţeaua telefonică (1904) şi pentru care se achiziţionează un ceas montat în turlă în anul 1905.
Colegiul Tudor Vladimirescu, din Strada Unirii nr.29, a fost înfiinţat în septembrie 1890 cu denumirea Gimnaziu Real. Construcţia actualului imobil a început în 1891, după planurile arhitectului Th. Dobrescu, antreprenor fiind Constantin Bartteli şi s-a finalizat în 1894, când, la inaugurarea sa, a participat şi ministrul Instrucţiunii Publice, Spiru Haret. Aici a funcţionat, pe lângă gimnaziu, Şcoala de ceramică iniţiată de directorul gimnaziului Iuliu Moisil şi de inginerul şef al judeţului, Aurel Diaconovici, dar şi Muzeul Gorjului, primul muzeu din ţară de acest tip constituit în 1894 din iniţiativa unui grup de intelectuali de marcă ai Gorjului: Alexandru Ştefulescu, Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici, Vitold Rolla Piekarski. Instituţia îşi dobândeşte numele de „Tudor Vladimirescu” prin decret regal în 1897. Trebuie să remarcăm extinderile care s-au făcut, după necesităţile dezvoltării învăţământului gorjean, care au respectat întocmai arhitectura iniţială.
Biblioteca Județeana Christian Tell , situată în imobilul de pe Calea Eroilor la nr. 23, clădire monument istoric ridicată în 1928, a fost mai întâi bibliotecă orăşenească, iar din 1968 municipală. După reorganizarea administrativă din 1968 se discută problema transformării bibliotecii municipale în bibliotecă judeţeană pentru a satisface nevoia de îndrumare metodică manifestată de bibliotecarii care deserveau bibliotecile publice din mediul rural şi mic urban. Actul de naştere al Bibliotecii Judeţene Gorj este Decizia nr. 50 din 19 februarie 1974 a Consiliului Popular Judeţean Gorj care prevede funcţionarea sa , ca structură judeţeană, începând cu 1 martie 1974. Titulatura de Biblioteca Judeţeană „ Christian Tell” a fost dobândită prin Decizia 4/1992 a prefectului judeţului Gorj. Dezvoltarea permanentă a colecţiilor bibliotecii impun extinderea sediului din Calea Eroilor nr. 23. În anul 1994 a fost finalizată extinderea clădirii cu spaţii, generoase atunci, necesare pentru depozitul de carte al sălii de lectură la parter şi o sală de lectură spaţioasă la etaj (peste 50 de locuri).

O caracteristică a arhitecturii din Oltenia sunt culele. Începând cu secolul al XVII-lea apar aceste locuinţe fortificate, care au permis micii boierimi să se apere şi să îşi supravegheze domeniile. În judeţul Gorj istoriografia vorbeşte de 24 de astfel de construcţii din care astăzi, în forma originală, se mai păstrează 3 obiective: Cula Cornoiu de la Curtişoara, Cula Cioabă-Chintescu de la Şiacu şi Cula Crăsnaru de la Groşerea, comuna Aninoasa. Acestora li se poate adăuga casa-culă de la Glogova, care s-a dezvoltat pe nucleul unei cule. Aceste construcţii au un caracter de unicitate dat de restrângerea pretenţiilor de confort în favoarea celor privind apărarea, precum şi datorită faptului că în România se întâlnesc numai în Oltenia şi în Argeş, iar în restul Europei construcţii similare apar doar în Balcani.

Cula de la Curtişoara, cunoscută şi sub numele de cula Cornoiu, a fost construită încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi a fost lăsată moştenire de Radu Piştescu logofătului Cornea din Târgu Jiu (1785), împreună cu toată averea. Dezvoltată pe trei niveluri, cu fântână în pivniţă şi cu creneluri de tragere la fiecare nivel, ea putea adăposti familia boierească, pe apropiaţii săi şi putea face faţă chiar unui asediu prelungit. De-a lungul timpului a suferit câteva intervenţii care nu i-au alterat însă forma iniţială pe care şi-a redobândit-o în urma restaurării din anii ‘60, ai veacului al XX-lea.
Cula Cioabă-Chintescu din satul Şiacu, comuna Slivileşti, cunoscută şi sub numele de Cula Cioabă-Chintescu datorită moştenirii ei în special pe linie feminină, a fost începută în 1818 de boiernaşul Răducan Cioabă. După moartea acestuia, soţia sa Zoiţa s-a recăsătorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822. La fel ca şi cula din Groşerea şi aceasta are trei nivele şi a avut la origine rol în exclusivitate de veghe, refugiu şi apărare.
Cula Crăsnaru, din satul Groşerea, comuna Aninoasa, construită în a doua jumătate a secolului XVIII a aparţinut lui Costache Săvoiu zis Surcel şi soţiei sale Ecaterina, născută Frumuşanu şi a fost dată de zestre fiicei lor Elena, căsătorită cu Achil Crăsnaru. Construcţia are trei niveluri, la ultimul, pe latura de sud, se află un pridvor, iar pe laturile de est şi de nord balcon. Tipologic aparţine tipului de cule cu rol de veghe şi apărare, ulterior necesităţile de locuire punându-şi amprenta asupra funcţionalităţii construcţiei. Imobilul a suferit mai multe refaceri în timp datorate în 1801 unui atac turcesc care a dus la incendierea sa, iar în 1898 unui cutremur puternic. Restaurarea făcută prin grija Direcţiei Monumentelor Istorice în anul 1966 îi păstrează forma tradiţională.
Casa – culă din Glogova, situată pe malul stâng al Motrului, a fost construită în mai multe etape de către Necula Glogoveanu (secolul XVII ) ce foloseşte ca bază un beci mai vechi, apoi de Matei şi Ioniţă Glogoveanu (secolul XVIII), concomitent cu realizarea bisericii paraclis cu hramul “Sfântul Nicolae”. Tradiţia aminteşte de existenţa unor subterane ce făceau legătura între culă şi biserica paraclis din apropiere şi dintre culă şi un luminiş din apropierea Motrului, subterane folosite în cazul unui asediu.

Monumente şi ansambluri de artă plastică şi cu valoare istorică

Judeţul Gorj deţine câteva obiective de mare valoare artistică şi istorică:

– Municipiul Târgu Jiu: Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi (Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului), realizat între 1937-1938; Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, 1935, sculptor Miliţa Pătraşcu; monumentul lui Tudor Vladimirescu, 1898; podul de peste Jiu cu piese executate în Franţa (1894-1895), actualmente mutat la circa 500 m, în amonte pe Jiu; cişmeaua Sâmboteanu, secolul XVIII;
– Padeş (comuna Padeş): Monumentul Proclamaţiei lui Tudor Vladimirescu de la 1821, ridicat în 1921 de arh. S. Baloşin;
– Schela (comuna Schela): monument ridicat în cinstea domnitorului Mihai Viteazu în „Poiana lui Mihai”;
– Bumbești-Jiu : monument dedicat generalului de armată I. Dragalina, căzut în primul război mondial în Defileul Jiului.

Ansamblul monumental Calea Eroilor din municipiul Târgu Jiu, axa E-V a oraşului, are dispuse pe circa 1,5 km celebrele lucrări Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana fără Sfârşit, în care se integrează Biserica cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pave”. Realizare a marelui artist de renume mondial Constantin Brâncuşi, a fost ridicat cu eforturile conducătoarei Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene, Arethia Tătărescu, soţia primului ministru Gheorghe Tătărescu, între anii 1937 şi 1938. În ultimii ani, lucrările au fost restaurate începând de la Coloana Recunoştinţei fără Sfârşit, continuând cu elementele de piatră ale ansamblului – Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, cele 24 de scaune de pe Aleea Scaunelor şi finalizându-se cu amenajarea peisagistică din cele două parcuri în care sunt amplasate operele care au fost introduse în Lista Patrimoniului European, ceremonia oficială din 18 aprilie 2007 consfinţind acest lucru.

Alături de opera brâncuşiană, la Târgu Jiu întâlnim şi lucrări ale elevilor acestuia, dar şi elemente de artă plastică dedicate sculptorului – Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, respectiv, bustul lui Constantin Brâncuşi, lucrare a lui Ion Irimescu din 1976.

Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu se află în mijlocul Pieţei Victoriei, în faţa Prefecturii şi a Bisericii “Sfinţii Voievozi” şi completează atmosfera încărcată de spiritualitate şi istorie pe care le degajă amenajarea acestei pieţe. Realizat în 1935, din iniţiativa Ligii Femeilor din Gorj, mausoleul, un sarcofag aşezat pe un postament cu trei trepte, din piatră albă, este creaţia sculptoriţei Miliţa Pătraşcu, elevă a marelui Constantin Brâncuşi. Monumentul ne înfăţişează prin basoreliefurile de pe feţele laterale ale sarcofagului momente din viaţa eroinei: pe faţa dinspre miazăzi, un tablou bucolic prezentând copilăria, în cadrul vieţii din satul ei natal; pe latura opusă, o vedem în medalion, salutată de cercetaşii din rândul cărora a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două feţe ne-o înfăţişează în război, pornind la atac cu plutonul şi momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldaţi. În cele patru colţuri, veghează patru femei în costum naţional, ţinând în mâini câte o cunună de lauri. În acest loc, se odihnesc rămăşiţele eroinei, aduse din Moldova şi reînhumate în Gorjul natal în iunie 1921.

Monumentul Proclamației de la Padeș este un monument memorial din satul Padeș, județul Gorj, ce rememorează și celebrează începutul Revoluției lui Tudor Vladimirescu din 1821. Monumentul, ridicat în prima jumătate a secolului al XX-lea în așa-numita Câmpie a Soarelui (sau a Libertății), în Munții Vâlcan, este opera arhitectului român State Baloșin. Primul monument construit pe Câmpia Soarelui de la Padeș în cinstea lui Tudor Vladimirescu a fost un obelisc, de fapt o troiță din lemn, cu însemnarea “Tudor Vladimirescu, 1821-1921”. Troița a fost ridicată de Comitetul Școlar din Padeș, în urma unei întruniri organizate din inițiativa învățătorului Nicolae I. Spineanu, prin care se decidea ca „în ziua de 9 iunie 1921, când se va sărbători centenarul lui Tudor Vladimirescu în județul Gorj, să sărbătorim și în comuna noastră o sută de ani de la moartea marelui Țăran Român…”

Ulterior, în 1927, sub conducerea aceluiași comitet școlar, localnicii au început demersurile pentru construirea unui monument de piatră. Fondurile au fost strânse prin subscripție publică, învățătorul Nicolae Spineanu făcând apel în acest sens și la Mihai Gușiță din Mehedinți, directorul revistei „Datina”.

Monumentul din Poiana lui Mihai , situat la graniţa dintre judeţele Gorj şi Hunedoara, ”Poiana lui Mihai” este cunoscută ca locul unde s-a oprit Mihai Viteazul în toamna anului 1600 pentru ultima dată înainte de a trece în Transilvania şi apoi a merge la Viena. Din nefericire, voievodul va muri în mai puţin de un an după semnele care se arătaseră, în acest loc i-a murit calul.

În primăvara lui 1932, Societatea Culturală „CULTUL EROILOR” din Bucureşti a hotărât ridicarea unui monument închinat memoriei marelui voievod Mihai Viteazul, în amintirea trecerii sale prin Pasul Vulcanului (comuna Schela), spre Ardeal. Locul a purtat din vechime numele de „POAIANA LUI MIHAI”, locul de popas nocturn înainte de trecerea munţilor… În august 1932, monumentul era gata şi el sosea în gara Târgu Jiu, fiind apoi amplasat, pe la începutul lunii septembrie, într-un loc de popas de pe drumul ce leagă Schela Gorjului de Vulcanul Hunedoarei.
Meritul ridicării monumentului l-a avut locotenentul dr. C. Lupulescu, fiu al comunei Sâmbotin, împreună cu fratele său, studentul Ion Lupulescu. Instalat în septembrie 1932, monumentul era înalt de 6-7 metri şi avea în vârf un vultur, iar pe piedestal, în basorelief, chipul viteazului voievod. Inaugurarea s-a făcut pe 25 septembrie, de faţă cu multe autorităţi gorjene şi în prezenţa unui numeros public, foarte mulţi participanţi fiind din Târgu Jiu.
A prezentat onorul o companie din Regimentul 18, o baterie din Regimentul 7 Artilerie Grea, participând cu însufleţire muzica Regimentului 18 Gorj. Serviciul divin a fost oficiat de preotul Gr. Prejbeanu, protoiereul judeţului la vremea aceea.

Statuia lui Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu este amplasată în zona centrală a oraşului, în vecinătatea unor clădiri de patrimoniu precum liceul “Tudor Vladimirescu”, ansamblul statuar ridicat în onoarea lui Tudor Vladimirescu aduce un omagiu celui care a iniţiat şi condus mişcarea revoluţionară de la 1821, reamintind trecătorilor legăturile sale cu oraşul de reşedinţă al Gorjului.

În anul 1890 a fost construită clădirea liceului “Tudor Vladimirescu” situată în zona centrală a Târgu Jiului, în apropierea Şcolii Primare de Băieţi. În faţa clădirii liceului “Tudor Vladimirescu” avea să fie amplasată prima statuie din oraşul Târgu Jiu. Ansamblul sculptural turnat din bronz, a fost realizat de către sculptorul gorjean Constantin Bălăcescu.

Turnată într-un atelier din oraşul Milano, statuia lui Tudor Vladimirescu a fost amplasată într-un părculeţ amenajat în faţa intrării principale a liceului “Tudor Vladimirescu” şi în vecinătatea caselor ce au aparţinut pitarului Vasile Moangă, locul unde Tudor Vladimirescu a poposit atunci când s-a aflat la Târgu Jiu, în cursul anului 1821.
Statuia a fost inaugurată în anul 1898, an în care a început şi construcţia unui nou sediu al primăriei oraşului Târgu Jiu.

FÂNTÂNA Sâmboteanu , a fost amenajată în 1802, iar după alte surse, chiar înainte de 1800 de către clucerul Ianache Sâmboteanu, cel care din iunie 1812 şi până în 1815 a fost şef al administraţiei judeţului Gorj. Cișmeaua este situată în apropierea Castelului de Apă din Târgu Jiu. Fântâna a fost reparată în 1868 de către negustorii Ion Pătru şi Matei Dănăricu, iar în anii 1902 şi 1984 de Primăria Târgu Jiu.

Podul de peste JIU (Podul lui Ferdinand) fost construit între anii 1894 şi 1895 şi este denumit Podul lui Ferdinand. A fost inaugurat oficial la data de 3 iulie 1897, în prezenţa primarului Titu Frumuşanu, a prefectului Iancu Carabatescu, a primului ministru D. A. Sturza şi a ministrului lucrărilor publice din acea vreme, I.C. Brătianu. Podul a fost construit după planurile a doi ingineri francezi Dayde şi Pille, ei find renumiţi şi pentru realizarea planurilor Marelui Palat (1900) şi a viaductului Bir-Hakeim(1905) din Paris. În anul 1921 a fost aşezată o placă comemorativă la podul de peste Jiu în amintirea luptei de la 14 octombrie 1916, în care armata română împreună cu populaţia oraşului au opus rezistenţă trupelor germane, printre participanţii la confruntare fiind şi cercetaşa Ecaterina Teodoroiu.

Podul Ferdinand a primit o garanţie de 100 de ani şi, înaintea expirării acestui termen, autorităţile locale au primit o înştiinţare de la firma constructoare.

În anul 1994, podul a fost scos din uz . În locul lui s-a construit un pod din beton cu patru benzi, iar Podul Ferdinand a fost mutat în Parcul Central pentru a face legătura cu o insuliţa care a apărut în urma lucrărilor hidroenergetice. Pentru simplul fapt că erau prea lungi, doar trei dintre module au fost folosite în locatia actuală.